Tradiția fabricării berii
“TRADIȚII VECHI”
”Bătrânii secui numeau fabricarea berii ‘creșterea berii’. Aceștia nu fabricau berea, ci o ‘creșteau’. Și acest lucru este adevărat, deoarece orzul trebuie să fie germinat, maturat în malț, borhod și apoi fermentat pentru a deveni bere. Trebuie să fie crescut și îngrijit ca un copil, până când va fi pregătit pentru piață. Este de la sine înțeles că strămoșii noștri nu cunoșteau nici berari, nici producători de bere, ci doar crescători de bere”, scrie László Szathmári în lucrarea sa A magyar sörfőzés múltjából /Din trecutul fabricării berii maghiare/. El continuă: ” ‘Creșterea berii’ este un vechi meșteșug maghiar, pe care l-am adus cu noi ca un proces special, care concurează cu fierberea obișnuită de până atunci al orzului (zythum).”
Înregistrări scrise despre fabricarea berii
Una dintre cele mai vechi înregistrări scrise despre fabricarea berii datează din 1152. În testamentul ei, doamna Gyöngy a dispus ca după moartea ei să se țină un ospăț cu bere. În 1226, palatinul Miklós a dispus în legătură cu taxele din cadrul Zilelor Sfântului Martin, respectiv ca fiecare sat aparținând mănăstirii să fie obligat să doneze o găleată de bere mănăstirii din Pannonhalma.
După aceea, înregistrările despre fabricarea berii erau frecvente, mai ales în registrele contabile ale orașelor, scrie Szathmáry: ”În această perioadă, berea era fabricată în aproape toate orașele mari (…). Iar în Marea Câmpie Ungară, la maghiari – și cu atât mai mult la kuni – era fabricată boza.”
Înregistrări scrise
despre fabricarea berii
Prima mențiune scrisă despre fabricarea berii în Ciuc datează din 1548, în lucrarea Transilvania a călugărului iezuit Antonio Possevino della Compagnia di Gesù, publicată în 1584:
”Toți aceștia (preoții din Ciuc) se complac în beție, unde băutura normală se limitează la bere, sunt atât de ignoranți încât nici măcar nu-și pot scrie corect numele”.
”Istoricul Szőcs János a găsit o însemnare din 1659: ”Eu, meșterul Cik Szeki Menash(a)ghi, elevul Sfântu mihali miclos, am fiert o poțiune și cu aceasta i-am îmbătat pe Ferencz și pe Szebeni Peter.”
Conform lucrării Visszajátszás a lui Szabó Katalin, ”Un recensământ fiscal din 1713 menționează numele a trei proprietari de berării: Biró István, Gecző Lőrincz și Bartos Gábor. Inventarul fabricii de bere a mănăstirii din Șumuleu datează din 1727: ”Cuva de picurare 1, cuva Viricses 6, covata Viricses, donița de Măsurare 3, cuva de Îmbăiere 2, Ladă de cereale cu lacăt 1, Râșniță de sare 1”.
Capelei Sfântului Anton menționează berari locali
Szabó Katalin mai consemnează: ”În 1733, șapte persoane plăteau deja taxe pentru fabrici de bere: Bartos Gábor, Mártonné Dániel, Jakab József, Ferenc György, Tamás Márton și slujitorul bisericii, Péter (Al șaptelea nume din această înregistrare este indescifrabil). Harta lui Johann Konrad din 1735 arată, de asemenea, o fabrică de bere în apropierea castelului Mikó și există, de asemenea, înregistrări conform cărora, după ce armata austriacă s-a mutat în castel, aceasta a înființat nu doar grajduri, ci și o berărie. La scurt timp după aceea, în 1779, protocolul Capelei Sfântului Anton menționează berari locali.
Berăria Romfeld
În 1781, autoritățile au emis un decret special privind fabricile de bere și limitarea prețului berii.
După 1850, numele lui Oppelt Antal, un soldat și berar care servea în Cehia, apare de mai multe ori în recensământul fiscal, iar în 1858 a fost înregistrat și un bărbat pe nume Jancsó Illés. În ianuarie 1871, printre noii căsătoriți se numără și fiul berarului Romfeld Antal, berarul Romfeld Félix, care se căsătorește cu Leicht Juliánna”.
Berăria Romfeld trebuie să se fi aflat în vecinătatea castelului Mikó. Tivai Nagy Imre a scris: ”Pe locul actualei clădiri a spitalului, la marginea exterioară a șanțului cetății, cu fața spre nord, o casă de lemn cu pridvor a aparținut lui Sprencz Pál, iar o parte din teren a aparținut berăriei Romfeld, unde se afla o popicărie, iar bătrâna Romfeld servea paharul de bere împreună cu cașcaval de vacă /cvargli/.” Berea familiei Romfeld se vindea bine și în curând au construit o nouă fabrică de bere.
Conform spuselor lui Szabó Katalin strănepoata acesteia László Klára povestea, că în memoriile familiei, Romfeld Félixné Leicht Juliánna a fost un om de afaceri de succes.
„Ea rezolva treburile fabricii, și nici nu oricum: își creștea în condiții domnești fiicele, care frecventau școala în Pesta și ulterior tot le-a ajutat mult. Soțul, Romfeld Félix a decedat devreme. Văduva a mai păstrat o perioadă fabrica, iar în 1905 a închiriat-o, în 1910 vânzând-o la Gál Ferenc.”
“EPOCA MODERNĂ” – fabrica de bere a lui Gál
Gál Ferenc, al cărui nume poate fi încă citit pe clădirea fabricii originale de bere din Miercurea Ciuc, provenea dintr-o familie de comercianți din Delnița. După ce a absolvit cele patru clase inferioare ale liceului din Șumuleu, a intrat în comerț, lucrând timp de trei ani în Odorheiu Secuiesc ca asistent al lui Gál János, apoi, în 1905, a închiriat fabrica de bere Romfeld, pe care a modernizat-o în scurt timp.
O sticlă de bere cu gâtul spart din această perioadă se găsește în muzeul din Miercurea Ciuc: este de 5,5 decilitri, cu sticlă mai groasă decât sticlele de astăzi, iar faptul că a fost fabricată pentru fabrica de bere este dovedit de faptul că numele lui Gál Ferenc și inscripția Miercurea Ciuc sunt prin turnare în sticlă. Comerciantul a cumpărat fabrica de bere în 1910, dar în 1919 a și vândut-o familiei Czell din Brașov.
”Igazi Csíki Sör”
Fabrica de bere a lui Czell a funcționat până la sfârșitul războiului, când a fost naționalizată. Szabó Katalin scrie astfel despre următoarea etapă a fabricării berii în Ciuc: ”Fabrica de bere din Ciuc, devenită deja renumită în zilele noastre, a luat ființă la începutul anilor șaptezeci ca și o realizare socialistă, nu este continuatoarea tradițiilor berăriilor anterioare din Miercurea Ciuc”. Fabrica a fost privatizată după 1990 și de atunci a schimbat de mai multe ori proprietarul, iar în prezent este în proprietatea unei companii multinaționale din străinătate.
Vechile tradiții vor fi reînviate în 2014, când Universitatea Maghiară de Științe din Transilvania Sapientia (EMTE) și un berar local vor începe să fabrice în Sânsimion pe baza vechilor rețete berea ”Igazi Csíki Sör” /Autentica Bere Ciuc/,. Respectând rețeta bavareză de puritate, ”Csíki Sör” fără ingrediente chimice moderne este un urmaș demn al tradiției.